Fericirea e iluzorie ca un fluture, nu-l poti prinde… doar ii urmaresti zborul de departe cu priviri triste, resemnate.
Toti vor sa prinda fluturi. Sa-i poarte prinsi in par, pe buze de saruturi insetate. Fluturi pentru inima si vise de implinire neatinse.
Unii calca roi de fluturi sub picioare. Omoara fericiri, iubiri si zambete… Lasand sub pasi urme de dor, dureri si suparare.
Eu imi las fluturii sa zboare, nu mai vreau sa-i prind. O sa-i urmaresc din departare, admirand misterul zborului, tainele caruia gandul mi-l ating.
Fluturi din amintire… purtati de vant, suspendati de cer… Vor sa descopere misterele iubirii, cautand drumul spre nemurire.
Fluturi de dor plecati spre tine in stoluri… De vrei calca-i in picioare, omoara-mi fericirea… Pe petale de crini albi culca-i in cavouri.
De vrei lasa-i sa te atinga, pe pleoape, pe buze, pe palme… Primeste-i langa inima cu dorul meu sa o strapunga.
Imi scald cantecul iubirii in lumina amurgului, taiata in secvente de-al lor zbor. Daca o sa-i primesti langa inima, sa auzi melodia purtata prin lume de aripile lor.
Sa citesti de pe aripi de hartie poezii innebunite de prea mult dor.
Te rog sa le dai foc imediat daca nu vei intelege sensul lor.
Fumul aripilor arse sa se ridice spre albastru, sa se prefaca-n nori, sa ploua peste lume, sa ploua peste flori.
Fluturii tai, valsand peste verdele campiilor in zbor, sa fie ademeniti de parfumul florilor crescute din fumul acelor poezii de dor.
O sa soptesc fluturilor despre visele mele, sa zboare spre Paradis, sa vorbeasca ingerilor despre ele, aruncate demult in abis.
Cat timp a mai ramas? Mult prea putin, cat o viata de fluture…
Ei mor in fericirea zborului, pe cand visele mor cate putin in chinurile dorului…
Cat timp a ramas?
Cat o viata de fluture dureaza fericirea… Fericire n-a mai ramas…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu