Un pic de liniste, va rog. Acum scriu eu. Si scriu asta fiindca sunt si voi ramane un om care spune exact ce crede, indiferent de repercursiunile inerente. Uneori am fost benefica, alteori am avut de pierdut, dar am ramas inconjurata de oameni care fie au apreciat franchetea, fie sunt ca mine. A nu se intelege ca aceste randuri reprezinta vreo pozitie de grup. In nici-un caz. Asa ca… Nu cred ca e ceva socant cand spun ca nivelul intelectual, cultural si etic al tineretului zace undeva sub nivelul marii. Au evidentiat-o si rezultatele BAC-ului,unde, totalizand cele 2 sesiuni, au picat aproximativ 132% dintre elevi . Intelegeti metafora. O vezi in stirile ce-ti arata profesoare cu zeci de ani de invatamant cum sunt snopite in bataie in fata camerelor de 1.3 megapixeli ale elevilor. O simt in limbajul pustilor in dezinvoltura cu care arunca verbal penisuri catre fetite de 11 ani. Deja e in aer. Au trecut 22 de ani de la Revolutie. Si ca au trecut n-ar fi o problema. Doar ca au trecut si peste roman, pe care deseori l-am comparat cu un pitbull dezaxat, tinut, pe vremea comunismului, doar de o lesa cu tepii orientati spre carnea sa. In ’89 Moscova s-a hotarat sa rupa aceasta lesa fiindca Ceausescu ,acest DMX al politicii, reusea sa fie un bun, si deja temut, dresor. Plus ca un pitbull nebun,fie el si legat,este un animal periculos in clipa in care existi in imediata sa vecinatate. S-a taiat lesaaaaa! Fiara a scapat, a ajuns prin Europa, a simtit frica pudelilor localnici, i-a muscat, le-a luat osul din gura si l-a adus acasa. Dar a fost vazut si decredibilizat. Acum n-are de ales si ce a inteles el e ca trebuie sa fie Pitbullul Suprem la el in tara. Si ne muscam, ne sicanam, inca vrem sa ne dovedim zilnic de la situatii in trafic la conflicte rezultand in violenta domestica ca NOI suntem cei mai cei. Nu au avut de nici unele pe vremea comunismului. Dupa aia am vrut tot ce ne-a aratat TV-ul si nu ne-a pasat ce pret trebuie platit pentru a obtine acel “tot”. Coroborand cele de mai sus cu faptul ca, din 90 incoace, putini au fost cei de la conducere ce au pus bunastarea nationala inaintea propriilor interese, am avut si avem (probabil vom avea si in continuare) de a face cu o cursa neintrerupta dupa BANI. Parintii s-au angrenat in aceasta cursa, neglijand din ce in ce mai mult necesitatea timpului petrecut cu odraslele. Si timpul asta trebuie sa existe. Materia “sociologie” incepe prin a-ti explica cum ca familia este nucleul educational primordial. In sanul ei inveti valorile, ti le implementezi/ adaptezi si…iata bara ta de autobuz de care te tii cand hartoapele drumului vietii tale te zguduie si sustin legea gravitatiei. De aici si hipstereala asta cu ateismul. Eu UNU cred in Dumnezeu. Poate ca Biblia a metaforizat un pic capacitatile lui Iisus, dar a facut-o pentru a intari ceea ce El reprezinta. Toate religiile converg spre aceeasi idee – fii un om bun, nu fa nenorociri semenilor tai, nu uri, fii un izvor de energie pozitiva pentru ca ce dai se intoarce. Sunt de fapt legile Universului pe care fiecare religie le-a pus in “carca” cate unui profet. Din pacate majoritatea tineretului contemporan nu-L stie pe Dumnezeu. Stiti expresia batraneasca “n-ai niciun Dumnezeu”? Se refera la punctul in care nu mai ai niciun sprijin. De unde vine oare? Pai, eu o stiu de la bunica-mea . Toaaaaate vorbele pe care noi le numim “ banale ” sunt pline de adevaruri. Batranii au trecut prin viata si au inteles lucruri. Vorba aia, cate mi-a zis femeia si eu le tratam cu “daaa, mai mamaie…” si acum zic “ba, cata dreptate avea batrana!”. Dar noi ne intoarcem catre Dumnezeu de abia atunci cand dam de greu si nimic altceva nu mai functioneaza, cum bine a zis zis Deliric la un moment dat intr-o piesa - "Valorile tale te trag de maneca in clipa in care esti pe cale sa o arzi aiurea". Si cand nu le ai nu e ca si cum porti ceva fara maneci. NU le ai, nu realizezi ca nu tu esti Omul, ci doar unul dintre oameni si ca ai nevoie ca tu si restul sa colaborati pentru a cladi ceva trainic. Hai sa vorbim despre calculator. Cu toti intelegem beneficiile pe care ni le aduce. Daca nu era nu cred ca mai scriam si voi nu mai citeati asta. In acelasi timp hai sa analizam niste neajunsuri evidente. Si din punctul meu de vedere...eu stiu ca mi-am facut treaba. Pe cand activam in campul cunoasterii,muci pe la firma lui tata,aiurea intr-un weekend plictisitor... am cunoscut prieteni de-a lui cu capul pe umeri (aparent) . Aveau copii, erau linistiti, la casele lor, realizasera ce era de realizat. Discutand, imi spuneau cum plozii lor de 10 ani rup counter’ul in doua toata ziua, de abia daca ii misti sa manance ceva. Balaneala. Cam care e viitorul lui? Va fi un distrofic introvertit, pornit totusi pe competitie, cu reale sanse de a se pricopsi cu probleme psihice la o varsta frageda. De ce credeti ca in filmele americane se merge la psiholog mai des decat se merge la film? Fiindca au sesizat necesitatea counseling’ului. Dar la noi nu sunt bani si nu prea se gandeste in perspectiva. Poate doar arhitectii o fac. “Lasa-l sa se joace, ca sta linistit cat sunt eu la munca, vedem dupa”. Eu si ai mei jucam saptamanal handbal si asta de niste ani. Cei pe care ii vad jucand pe celelalte terenuri sau sali au in medie 26 - 27 de ani. Unde sunt copiii?
